Intoleranta la lactoza are loc atunci cand corpul nu poate digera zaharul numit lactoza, prezent in laptele matern si produsele lactate.

Lactoza reprezinta aproximativ 7% din laptele de mama(si o cantitate similara se gaseste si in formulele de lapte praf). Lactoza asigura in jur de 40% din energia necesara bebelusului, ajuta la absorbtia calciului si fierului, si asigura in general o dezvoltarea sanatoasa.

De obicei, enzima lactaza, care este produsa in intestinul subtire, transforma lactoza in glucoza si galactoza – zaharuri care sunt mai usor de absorbit. Uneori bebelusii nu produc destula lactaza pentru a putea digera toata lactoza, deci lactoza neabsorbita trece prin intestin fara a fi digerata. Lactoza nedigerata irita intestinul si cauzeaza acumularea de gaze si provoaca diaree.

Cauze ale intolerantei la lactoza

Exista doua tipuri de intoleranta la lactoa: primara si secundara.

Intoleranta primara la lactoza are loc atunci cand bebelusii se nasc fara enzime lactaze. Aceste cazuri sunt transmise pe cale genetica si sunt extrem de rare. Pentru a creste in cele mai bune conditii, bebelusii care sufera de aceasa afectiune au nevoie de o alimentatie speciala, chiar de la nastere.

Intoleranta secundara la lactoza poate aparea daca sistemul digestiv al copilului este perturbat de boala, afectand producerea normala de enzime precum lactaza, sau daca nu este produsa destula lactaza. Bolile care pot duce la intoleranta secundara la lactoza includ virusuri care provoaca gastroenterita si boala celiaca.

Gastroenterita poate provoca iritarea temporala a mucoasei gastrice si a intestinului subtire, dar acesta se va vindeca de obicei:

• in jur de 8 saptamani la bebelusii sub 3 luni
• in jur de 4 saptamani la bebelusii mai mari de 3 luni
• in jur de o saptamana la copii de 18 luni sau mai mari.

Intoleranta secundara la lactoza cauzata de insuficiena de lactaza produsa se dezvolta de obicei dupa varsta de trei ani. Unele persoane sunt mai predispuse sa dezvole aceasta afectiune decat altele. De exemplu persoanele cu stramosi originari din tarile din Nordice Europene sunt in general mai putin dispusi la dezvoltarea acesteia. Indigenii australieni si oamenii din Asia si Africa sunt mai predispusi la aceasta boala.

Uneori intoleranta la lactoza este confundata cu alte probleme digestive, ca de exemplu alergie alimentara. Acest lucru se intampla deoarece aceste afectiuni au simptome similare. Alergiile alimentare nu reprezinta acelasi lucru cu intoleranta la lactoza, si nu afecteaza producerea de lactaza.

Simptome ale intolerantei la lactoza

Fara lactaza, lactoza din lapte nu este absorbita si ramane in intestine. Deoarece bacteriile din intestine se hranesc cu lactoza, acestea produc o cantitate mare de gaze. Asta cauzeaza o gama mai larga de simptome care includ:

• balonare
• durerea si inflamarea abdomenului
• diaree
• greata
• neluarea in greutate

Diareea verzuie si spumoasa are loc deoarece lactoza neabsorbita forteaza intestinele sa retina apa in exces.

Un alt efect secundar posibil este denumit ‘excoriatii perianale’. Acest lucru se intampla cand bacteriile din intestine descompun lactoza, convertind-o in hidrogen si acid lactic. Acest lucru face ca miscarile intestinale sa fie foarte acide, ceea ce poate cauza abraziuni ale pielii sensibile. Ar trebui sa pui o crema protectoare pe funduletul copilului daca acest lucru se intampla.

Chiar daca copilul tau are aceste simptome, nu inseamna neaparat ca are o intoleranta la lactoza.Unele sau toate aceste simptome sunt comune la copii sanatosi alaptati la san, potrivit studiilor. Simptomele pot aparea in prima saptamana de viata si poate dura pana la cinci luni. Este de asemenea foarte probabil ca aceste simptome vor disparea. Cat timp greutatea si sanatatea copilului nu au de suferit, este putin probabil sa existe vreo problema.

Unele studii arata ca intoleranta la gluten este strans legata de cresterea ratei de autism in randul copiilor. Daca ti se pare ca copilul tau se confrunta cu probleme digestive, este momentul sa consulti un medic pentru a determina daca glutenul este responsabil de acest lucru.

Intoleranta Copilului la Gluten

Multi oameni nu cunosc diferenta intre intoleranta la gluten si simptomele bolii celiace, deoarece acestea sunt destul de similare. Intoleranta la gluten cuprinde o arie mai larga si se refera la toate tipurile de sensibilitate la gluten. Este de multe ori mai putin serioasa decat boala celiaca, dar acea diferenta subtila nu te va ajuta pe tine sau pe copilul tau sa va simtiti mai bine.  Boala celiaca este doar un tip de intoleranta la gluten.

Care sunt simptomele Intolerantei la Gluten a Copilului?

Simptomele sunt diferite la copii fata de adulti. Copii mici sufera de obicei o pierdere in greutate, marirea volumului abdomenului  si o stare generala de rau. Pana la atingerea adolescentei, copii vor deveni mai iritabili si mai predispusi la a voma. Unii copii au de asemenea si alte simptome: durere abdominala, diaree sau constipatie.

Diagnosticarea Intolerantei la Gluten

Endoscopia, biopsia si testele de sange sunt folosite adesea pentru a stabili daca un copil sufera de boala celiaca. Totusi, aceste teste sunt specifice doar acestei boli. Un rezultat negativ nu inseamna ca nu exista un nivel de sensibilitate la gluten si ca nu trebuie sa ramai atenta la simptome ale bolii celiace chiar si dupa un test initial negativ. Testele de sange trebuie sa fie efectuate de obicei de doua ori pentru  asigurarea acuratetii.

Tinerea sb control a sensibilitatii copilului la gluten

Intoletanta la gluten poate fi tinuta sub control prin inlaturarea glutenului din dieta copilului. Copilul nu va mai putea manca produse de panificatie, nici un tip de secara, grau, orz si nici majoritatea pastelor. Din fericire pe piata sunt destule optiuni fara gluten.

O data cu inceperea dietei, sanatatea copilului ar trebui sa se imbunatateasca treptat(sau in unele cazuri foarte repede). Dupa eliminarea simptomelor, copilul poat avea din nou o calitate buna a vietii.

Nu lasa la voia intamplarii micutii dinti de lapte sub pretextul ca oricum vor cadea! Este imperios necesar ca acestia sa fie ingrijiti cu atentie, deoarece de sanatatea lor depinde si sanatatea dintilor definitivi.

De ce trebuie sa ne ocupam de dintii de lapte?

• Dintii de lapte nu sunt chiar atat de temporari. Copilul tau nu isi va dezvolta dintii permanenti decat progresiv, intre 6 si 12 ani, deci este evident ca are nevoie de dinti de lapte puternici!
• Cariile isi pot face aparitia foarte devreme. Desi poate nu stii, este vorba de o maladie infectioasa, cauzata de bacterii care au nevoie de hrana pentru a se dezvolta si agreeaza in special reziduurile dulci care raman pe dinti. Asocierea zahar-bacterii antreneaza productia de acid care ataca smaltul dintilor si dentina(substanta prezenta sub smalt) si provoaca cariile.
• Daca nu este ingrijita, caria poate crea o infectie a nervului, ceea ce poate duce la o slabire a dintelui definitiv aflat deja in curs de formare.De asemenea, in timp ce roade dintele de lapte, caria poate sa-i reduca marimea si sa micsoreze spatiul necesar eruperii corecte a dintelui definitiv. Consecinta: probleme de ortodentitie cativa ani mai tarziu, care vor obliga la purtarea unui aparat pentru aranjarea dintilor pentru un zambet frumos.

Cum ingrijim dintii de lapte?

• Evitati sa atingi lingurita lui cu gura. In majoritatea cazurilor, mamele transmit bacteriile lor copilului, prin gustarea mancarii  inainte de a o da micutului, sau prin suflarea in lingurita pentru a o raci. Bineinteles, printr-o igiena buco-dentara ireprosabila  se poate evita aceasta contaminare.
• Fixati doua periaje pe zi: este minimul necesar, cu o mentiunea ca cea de seara este indispensabila. Ideal ar fi ca perierea dintilor sa fie facuta de trei ori pe zi.
• Alege o periuta potrivita. Cu cei douazeci de dinti de lapte, copilul tau are nevoie de o periuta eficienta: ofera-i un model subtire si cu cap mic(si schimb-o de indata ce perii se curbeaza). Inainte de 7-8 ani, un copil nu are dexteritatea necesara pentru a-si peria bine dintii, dar poti sa-l incurajezi sa faca acest lucru singur, sub indrumarea ta.
• Dozeaza bine pasta de dinti. Cere sfatul dentistului si opteaza pentru o pasta de dinti adaptata varstei sale, pasta de dinti pentru adulti continanad prea mult fluor. In plus, pana la 4 ani, copilul nu va sti sa o scuipe foarte bine. Este de preferat o pasta sau un gel decat una lichida care risca sa fie inghitita. De asemenea, o cantitate mica este suficienta!

Dintii de lapte, atentie la dulciuri.

• Pentru a-i proteja dintii, evita contactul prelungit cu zaharul. Nu este simplu deoarece zaharul se ascunde in majoritatea alimentelor: lapte(matern sau industrial), fructe, suc de fructe, paine, cereale sau chipsuri.
• Pentru eficienta, copilul nu mai trebuie sa bea lapte, suc de fructe sau sa manance dupa perierea dintilor: daca nu, trebuie spalati dintii dupa aceste gustari! La fiecare gustare, un strop de acid se produce in gura si creste riscul aparitiei cariilor. Redu numarul gustarilor la doua-trei pe zi pentru a ajuta la protejarea dintilor!
• Pentru a-l incuraja si a-l consola din cauza acestor mici restrictii, ofera-i o bomboana dupa masa. Un pahar de apa este binevenit pentru a evita ca aceasta sa nu se lipeasca de dinti, si micul gurmand va putea astepta fara probleme urmatorul periaj.

Experimenteaza, testeaza lumea si oamenii pentru a vedea ce gust au si cum se simte.  Altii descopera ca muscatul a ceva sau a cuiva diminueaza discomfortul resimtit din cauza cresterii dintilor.

La unii copii, aptitudinile verbale pot sa nu fie suficient de dezvoltat si nu le permit sa-si exprime nevoile si emotiile cu ajutorul cuvintelor, si musca din frustare. Copii care au fost abuzati sau au suferit un eveniment traumatizant, ca de exemplu pierderea unui parinte, pot sa muste in aparare. Ei nu se simt protejati in mediul lor si reactioneaza in baza instinctului de conservare.

Apoi, mai exista si copiii care dobandesc sentimentul de putere atunci cand musca. Astfel primesc raspunsul si atentia pe care o doresc in acel moment.

Oricare ar fi motivul, un copil care musca poate fi un pericol pentru cei din jur, iar acest comportament trebuie oprit. Nici un parinte nu-si doreste ca copilul lui sa muste sau sa fie muscat. Potentialele riscuri pentru sanatate sunt mai crescute daca cel care musca sau cel muscat este infectat cu hepatita virala.

Metodele prin care poate fi corectat acest comportament sunt variate, dar nici una nu ofera garantii. Cand incercarile de modificare a acestui comportament dau gres, tensiunea creste.

Iata cateva sfaturi de la parinti si educatori in legatura cu eliminarea acestui comportament. Fiecare parinte este incurajat sa consulte medicul pediatru inainte de a incerca aceste sugestii. Daca copilul este la cresa sau la gradinita, comunicarea personalului a planului si participarea personalului poate ajuta la eliminarea acestui comportament. Cheia pentru corectarea acestui comportament este consecventa.

Spune NU

Daca un bebelus sau un copil decide sa experimenteze infingandu-si dintii in cineva, spune-i “NU” pe un ton raspicat. Probabil este pur si simplu curios sau are dureri din cauza eruperii dintilor. Ofera-i copilului inele pentru dentitie, biscuiti pentru dentitie, un morcov mare si rece sau orice altceva similar care poate sa-i calmeze durerea. Asigura-te ca are in jurul lui o multime de jucarii colorate care sa-i stimuleze si sa-i capteze atentia.

Motiveaza-l intr-un mod pozitiv

Unii copii musca din frustrare. Nu au abilitati verbale pentru a isi comunica sentimentele sau dorintele, si din aceasta cauza musca. Cand se intampla acest lucru ingrijeste victima si implica-l pe cel care a muscat sa ii acorde ajutor, dupa care explica-i ca muscatul provoaca durere celorlalti si ca este impotriva reguluilor.

Incurajeaza-l cand reuseste sa comunice corespunzator.

In viitor, urmareste semnele de acumulare a frustrarilor si redirectioneaza-i atentia inainte sa ajunga la punctul de ‘fierbere’.

Foloseste un calendar, si pune un abtibild pe zilele in care copilul nu musca. Daca musca in fiecare zi, pune stickerul pe calendar si da-i o jucarie ieftina in prima zi in care nu musca.

Continua sa recompensezi copilul cu cate un sticker in fiecare zi in care nu musca, dar mareste timpul in care il recompensezi si cu cate o jucarie, pe masura ce el sau ea reactioneaza tot mai bine la incurajarea pozitiva. Ideal ar fi ca un copil sa aiba 5 zile de stickere inainte de a primi o jucarie. Vor mai exista si exceptii, dar in curand ar trebui sa devina mai interesat de stickere si jucarii decat de muscat.

Dupa patru saptamani in care ai aplicat acest sistem de recompense , ofera-i un party de absolvire.Fa-l sa se simta mandru de realizarea lui.

Incurajeaza-l

Alti copii musca pentru a se proteja. Pot fi coplesiti de tot ceea ce se intampla si musca pentru a recapata controlul. Convinge-l ca este in siguranta si redirectioneaza-i atentia la altceva atunci cand este tensionat.

Ajuta-l sa-si descarce energia.

Desi muscatul este inacceptabil, copii au nevoie sa-si decarce energia. Daca copilul este ‘muscacios’, permite-i sa-si exprime frustrarea prin plans sau printr-un acces de furie. Trebuie sa-si exprime aceste sentimente in asa fel incat sa nu-i raneasca pe altii.

Acorda-i atentie la momentul potrivit

Sunt copii care desi au o varsta frageda, manifesta un comportament agresiv. Ei musca deoarece asta le da sentimentul de putere si control, si apreciaza faptul ca primesc atentie atunci cand musca. Asigura-te ca-i acorzi suficienta atentie cand el sau ea nu musca, iar acest lucru ar putea sa ajute in aceasta situatie.

Pedeapsa de tip time-out

Acest mod de disciplinare al copilului este foarte popular. Cel care musca este trimis intr-un colt si nu se poate juca cu alti copii si nu primeste atentie. In general, unui copil i se da cate un minut de time-out pentru fiecare an al varstei lui; un copil de 5 ani, va primi 5 minute de time-out.

Gusta asta

Unii parinti pun ceva neplacut la gust in gura copilului imediat dupa ce musca, pentru a dezvata copilul de acest obicei. Ideea este ca are un gust rau, dar nu-i cauzeaza nici un rau copilului(Intreaba intotdeauna pediatrul inainte de a incerca aceste tehnici).

Multi parinti experimenteaza o frustrare maxima cand incearca sa opreasca acest comportament. Este important sa incerci mai multe metode , si este la fel de important sa-ti amintesti ca acest comportament va trece pana la urma.

Sunt multe lucruri pe care poti sa le faci pentru a-ti face copilul sa se simta pregatit pentru gradinita sau scoala si pentru a usura aceasta tranzitie odata inceputa. Cateva sfaturi in legatura cu ceea ce trebuie facut inainte de prima zi de gradinita, si cum sa gestionam problemele ce apar dupa inceperea gradinitei.

Ce trebuie facut inainte de inceperea gradinitei

• Gaseste o zi libera in care tu si copilul tau puteti intalni personalul gradinitei si puteti arunca o privire. Atrage-i atentia copilului la orice este interesat in mod special – activitati de indemanare, echipamentul de joaca sau jucarii.
• Asigura-te ca copilul are notiuni de baza: se stie imbraca si dezbraca, foloseste singur toaleta, isi recunoaste numele intreg. Lasa-l sa incerece acasa, fara ajutorul tau astfel incat sa se obisnuiasca sa fie mai independent.
• Vorbeste-i despre ceilalti copii pe care ii va intalni la gradinita.
• Daca ai orice motive de ingrijorare, vorbeste cu personalul gradinitei, care are multa experienta si va dori sa te ajute.

Prima zi de gradinita

• Asigura-te ca esti(sau cel putin pari) calma si relaxata.
• Fii bine pregatita pentru a putea sa-i oferi incurajari si atentie pozitiva pentru a-i creste increderea pentru ziua cea mare.

Acomodarea copilului cu gradinita sau scoala

• Daca copilul nu este familiar cu educatoare, “transfera-l” in timp ce il prezinti.
• Dupa ce pare stabilit si multumit, nu ezita anticipand probleme, si nu-l face confuz cu instructiuni de ultim moment.
• Saruta-l de ramas bun, spune-i ca o sa vii putin mai tarziu dupa el si pleaca.

Intoarcerea de la gradinita sau scoala

• Chiar daca copilul a trecut cu usurinta peste aceasta noua experienta, probabil este foarte obosit si are nevoi de mai multa atentie si multe imbratisari.
• Fii pregatita pentru lacrimi sau chiar istericale. Nu inseamna ca este vreo problema – are nevoie de mai multe incurajari pentru o perioada.
• Daca copilul pare foarte obosit, ajusteaza ora de culcare cu jumatate de ora mai devreme, pana se obisnuieste cu noul program.
• Sustine-l si ramai cu o atitudine pozitiva – va fi inspirat de atitudinea ta si o va lua cu el a doua zi la gradinita sau scoala.

Probleme initiale la gradinita sau scoala

Nu vrea sa mearga

Unii copii par sa se adapteza foarte usor iar dupa aceea, peste noapte, se hotarasc ca nu le place. Stabileste ca nu sunt anumite motive care stau la baza acestei atitudini, dupa care explica-i cu calm, dar ferm ca trebuie sa mearga. Daca oboseala este o adevarata problema, vorbeste cu educatoarea, care poate va sugera ca micutul sa plece mai repede acasa pentru cateva saptamani, pana se obisnuieste.

Nu are cu cine sa se joace

Acesta este un sentiment obisnuit pe care copiii il exprima, dar de obicei situatia este mai putin serioasa decat suna. Educatoarea te va anunta daca este o problema reala.

II este frica sa se ceara la toaleta

Multi copii sunt timizi la aceasta varsta si nu vor sa atraga atentia asupra lor. Discuta cu educatoarea, care il va incuraja sa ridice mana la orice problema. Daca este speriat de ce se va intampla daca va avea un ‘accident’  linisteste-l si asigura-l ca acest lucru se intampla multor copii, iar educatoarea se va ocupa cu blandete de acest lucru.

Cinci metode pentru a face inceputul gradinitei sau a scolii mai usor pentru copilul tau

1. Organizeaza o rutina a meselor si a somnului,  pentru ca micutul tau sa inceapa fiecare zi odihnit si pregatit sa invete lucruri noi.
2. Ajuta-ti copilul sa invete sa se concentreze, dandu-i sa faca activitati scurte si creative, ca de exemplu puzzle, gatit sau desenat, si incurajandu-l sa le duca la bun sfarsit o data incepute.
3. Afla cine va fi in clasa copilului tau si aranjeaza intalniri pentru joaca cu colegii pentru a-l ajuta sa-si dezvolte aptitudinile sociale.
4. Citeste-i zilnic pentru a-l ajuta sa-si dezvolte limbajul si pasiunea pentru carti.
5. Incurajeaza-ti copilul sa deseneze si sa coloreze mult, in special forme care il vor ajuta mai tarziu sa isi dezvolte conceptele matematice si abilitatile timpurii de scriere.

Cinci metode sa-ti fie si tie mai usor

1. Ofera-ti mult timp dimineata pentru a putea ramane calma si relaxata.
2. Fa-ti planuri care sa te tina ocupata cat timp este copilul plecat. Fa ceva relaxant, si uita ca esti mamica pentru acteva ore.
3. Aminteste-ti ca aceasta noua etapa pe care o traiesti ca parinte este doar o recompensa a stadiului in care copilul era bebelus – doar ca mai distractiva.
4. Concetntreaza-te pe partea pozitiva. Shopping-ul va fi mult mai usor – nu vei auzi nici o voce micuta care sa spuna “trebuie sa fac pisu” sau “mi-e sete”.
5. Nu uita ca personalul cresei sau gradinitei este la fel de interesat ca micutul tau sa se adapteze repede, si in plus are multa experienta.

Dorinta de independenta a copilului poate insemna ca el/ea afiseaza un comportament negativ, fara motiv, care este ciudat, sau mai rau, enervant. Exemple des intalnite includ refuzul de a te lasa sa il pui in carucior, refuzul mancarii care ia placut saptamana trecuta si insistenta ca tu sa faci o sarcina imposibila, ca de exemplu sa-i gasesti jucaria favorita care a fost lasata acasa la plecarea intr-o calatorie.

Este bine sa stii ca acest comportament reprezinta o etapa normala de dezvoltare – copiii isi testeaza doar ambitia recent descoperita, si reprezinta o etapa normala in drumul spre independenta.

Ce este de facut in timpul fazei de opozitie?

• Poti sa-ti pastrezi calmul daca faci un efort la inceputul fazei de negatie si te poti impune din start – asta reduce nevoia de conflicte inutile.
• Este de ajutor daca copilul nu este prea obosit sau infometat – somnul si mesele regulate fac diferenta.
• Incearca sa-l fososesti si tu cat mai putin pe “nu” – adreseaza-ti cererile intr-un mod pozitiv pe cat  posibil, “mergi cu bicicleta pe trotoar” in loc de “nu merge pe drum”.
• Daca trebuie sa-i refuzi copilului o dorinta, foloseste o fraza de genul ”E o idee grozava, ne vom juca asta mai tarziu” in loc de “Sunt prea ocupata sa ma joc cu tine”.
• Daca copilul are o vointa puternica si te pune in dificultate, fa tot posibilul sa fi intelegatoare si aminteste-ti ca aceasta etapa nu dureaza o vesnicie.
• La aceasta varsta copiii trebuie sa incerce diverse lucruri cat mai des, deci nu incerca sa-i controlezi fiecare miscare – de exemplu, lasa-ti copilul sa se urce singur in scaunul auto pentru copii in loc sa il asezi tu.
• Cand trebuie sa-l refuzi, pentru motive de siguranta, fa-o calm si ferm – arata-i copilului ca vorbesti foarte serios, dar nu te enerva.
• Pentru copiii mai mici poti fi nevoita sa adaugi si actiuni cuvintelor tale – ia-l de langa priza sau de langa alt obiect periculos, si ofera-i o jucarie in schimb, pentru a-i muta atentia catre ea.
• Foloseste strategii inteligente – “Pun pariu ca pot sa ma incalt mai repede decat tine” este de multe ori mai eficient decat “Incalta-te acum”.
• Ofera-i copilului optiuni, in anumite limite, care sa tina conflictele la un minim, astfel incat “nu” sa fie un raspuns mai putin probabil – “vrei sa porti fustita rosie sau pantalonii negri?” sau “vrei un mar sau o portocala?”, de exemplu.
• Lauda copilul cand este cuminte si incurajeaza-l sa repete faptele bune.
• Una din cele mai utile metode care poate fi folosita cu copiii este distragerea atentiei, si ar fi bine sa o folosesti atat timp cat este eficienta – “Am impresia ca il aud pe tati ca vine acasa” sau incepe sa canti ceva pentru a-l face pe copil sa uite ca erau pe punctul de a incepe un scandal.
• Incearca sa nu razi de copil cand spune “nu” – poate fi tentant cand este amuzant, dar acest lucru poate supara un copil mic care isi ia independenta foarte in serios.
• Cand poti, incerca sa-i explici ca un un anume comportament nu este acceptabil – pe masura ce copilul creste, va inelege mai bine, dar poti incepe foarte devreme – “daca atingi vaza s-ar putea s-o spargi” sau “este fierbine, te vei arde”
• Foloseste cuvinte care intarzie anumite actiuni – “poate mai tarziu” sau “doar dupa cina”.
• Ofera alterative – “Nu poti scrie pe perete, dar poti sctie pe hartia asta”.
• Pastreaza o atitudine pozitiva – apreciaza comportamentul pozitiv si lauda-l.

Majoritatea copiilor au cosmaruri din cand in cand. Visele urate pot incepe cand copilul are in jur de 2 ani, si ating apogeul intre trei si sase ani. Cosmarurile apar de obicei mai tarziu in ciclul somnului, intre 4 si 6 dimineata, dar frecventa acestora difera de la un copil la altul. Copilul tau ar putea sa aiba doar cateva cosmaruri pe an, sau s-ar putea sa fie asaltat de cosmaruri mult mai des. Aproximativ un sfert dintre copii au cel putin un cosmar in fiecare saptamana. O tema comuna este ca ei sunt urmariti de o perosana sau un animal infricosator. Cauza cosmarurilor nu este cunoscuta, dar se crede ca reprezinta un stress obisnuit pentru copii care cresc. Copii care au trecut printr-o experienta traumatizanta de exemplu, au tendinta sa aiba cosmaruri in mod frecvent in urmatoarele sase luni.

Mai multe posibile cauze

Nu agrava lucrurile

Sugestii pentru prevenirea cosmarurilor

Ce trebie retinut:

Vorbirea se invata in mod natural. In timp ce te asculta, micutul tau incearca sa spuna primele lui cuvinte. Intre 10 luni si 3 ani, nu toti bebelusii invata sa vorbeasca in acelasi ritm, dar trec prin aceleasi etape.

De la gangurit la primele cuvinte

• La finalul primului an de viata, bebelusul tau recunoaste si imita limba sa materna. Ganguritul nu contine decat niste sonoritati modelate pe limba pe care copilul o aude. Nu poti distinge inca cuvinte, doar unul mai multe silabe ca “ta”, “ma”, uneori grupate “baba”.
• Pentru a se face mai bine inteles, micutul tau foloseste gesturi si schimbari de intonatie. Privirea, aratatul cu degetul, expresia fetei, fac parte din mesajul transmis de copilul tau, iar pe tine te ajuta sa-l interpretezi. Cuvintele sale doresc sa exprime afirmatia,  interogatie, ordin si chemare. Chiar daca nu sunt cuvinte in adevaratul sens, putem spune ca exprima fraze intregi. Ca si cum ar fredona un cantec caruia nu-i cunoaste cuvintele!
• Progresiv, trece de la vocalize la cuvinte. Incepand cu 18 luni, bebelusul combina cuvinte in fraze rudimentare. Abandoneaza incetul cu incetul gesturile facute cu mainile. Dupa 2 ani, bebelusul formeaza fraze mai lungi, care contin tot mai multe cuvinte.

Vorbirea inseamna dezvoltare si crestere

Incercand sa te asculte cand ii vorbesti si sa inteleaga universul cuvintelor, micutul tau invata foarte repede ceea ce i se spune si incearca in mod natural sa se exprime.

• Fiecare copil are ritmul sau. Intre 1 si 2 ani, micutii au multe de invatat: invata sa mearga, exploreaza imprejurimile, folosesc olita. Fiecare copil abordeaza aceste experiente in mod diferit, unii sunt mai “motorii” si au tendinta sa-si insuseasca mai tarziu limbajul. Altii, calmi si observatori, vor ganguri devreme si vor face mai repede fraze construite.
• Fiecare cu stilul sau. Fiecare copil abordeaza limbajulin functie de temperamentul sau. Unii vor privilegia sonoritatile si vor alege cuvinte care corespund silabelor cunoscute si indragite. Altii, mai intuitivi, se joaca cu ritmul si melodicitatea limbajului, si formeaza minifraze  din care mai apare un cuvant din cand in cand, inconjurat de silabe fara semnificatie. Altii, mai prudenti, asteapta sa stie sa pronunte aproape corect cuvintele pentrua le spune, dupa care, le organizeaza in fraze.

Cum sa ajuti copilul sa invete limbajul?

Inca de la nastere, iti inconjori bebelusul cu cuvinte si tandrete. Dupa 1 an, copilul isi recunoaste individualitatea si are dorinta de a descoperi limbajul. Iata cum sa-l ajuti.

• Interpreteaza toate silabele sau alte vocalize a copilului si propune-le un sens. Daca spune “ta” si iti arata lingurita cu degetul, raspunde-i:”Vrei lingurita?” in timp ce i-o arati. Face astfel legatua intre obiect si cuvant. Putin cate  putin, se va amuza incercand sa repete cuvantul “ligurita” in maniera sa.
• Citeste-i povestioare simple si adaptate varstei sale.
• Evita sa-l lasi sa se uite singur la televizor sau impreuna cu fratii mai mari. Nu eista nici o interactiune intre micul ecran si copilul tau care este pasiv.

Limba straina, de ce nu?

• Vorbiti mai mute limbi in casa? Nu ezita sa le folosesti cu copilul. Va face repede distinctia intre acestea si le va invata simultan. Bilingvismul si multilingvismul nu au intarziat niciodata dezvoltarea limbajului.In schimb, evita sa-l faci sa asculte casete sub pretextul de a-l initia in limbile straine. Invatarea limbii este mai eficienta cand exista un schimb spontan intre copil si alte persoane.

Fiecare copil creste in ritmul sau care il carcterizeaza: unii merg devreme, in jurul varstei de 1 an, si altii la 18 luni. Ca si pentru toate realizarile, sunt mai multe criterii care trebuie indeplinite.

Mersul: o atitudine individuala

• Copilul prefera sa observe. Exista copii activi, copii curiosi, carora le place sa descopere lumea si care sunt presati sa castige mai multa autonomie. Exista de asemenea copii pasnici, care sunt fericiti si asa…stand jos. Acestia prefera sa observe si isi vor aloca mai mult timp pana sa faca primii pasi.
• Ii place mai mult sa se prinda de diverse lucruri. Inainte de 1 an, copiii trec prin mai multe stadii psihomotorii. Unii incep cu mersul in patru labe, altii sa deplaseaza prinzandu-se de obiecte sau se deplaseaza pe fese.  Au acces la un spatiu nou si asta le ajunge, uneori, o perioada lunga de timp. Altii prefera sa experimenteze mai repede pozitia ridicat, tinandu-se de scaun sau de pereti. Dar toate acestea vor duce, mai devreme sau mai tarziu, la maturitatea neuromotorie care le va permite sa poata merge in picioare singuri:sa poata sa-si tina echilibrul cand stau in picioare, sa-si coordoneze mainile si picioarele.
• Nu are spirit aventurier. Mersul este un simbol. Datorita lui, copilul tau va accede la o alta lume, se va indeparta de parinti! Pleaca sa-si cucereasa propria autonomie, iar aceasta noua libertate nu-i place de loc. Si voi parintii, puteti accepta ca deja incepe sa se departeze? In orice caz, stai linistita: o intarziere a primilor pasi nu inseamna ca copilul tau se dezvolta mai incet sau mai putin bine. Asta nu inseamna ca va vorbi mai tarzu, ca va fi mai mai putin inteligent! Uneori, bebelusul contemplativ invata sa vorbeasca mai repede, in timp ce bebelusii care merg precoce au intarzieri in vorbire!

Cum poti sa-l ajuti, pas cu pas

• Poti sa iti stimulezi copilul, sa il ajuti sa descopere ce este in juru lui, sa-l stimulezi sa interactioneze cu alti oameni si sa-l faci curios de mediul din afara casei. Incearca cu blandete, si nu-l supune nici unei presiuni. Insistand sa stergi acest presupus “decalaj”, risti sa obtii efectul invers.
• Incurajeaza-l cu blandete daca crezi ca ii este frica. Daca cade in fundulet, nu te precipita – risti sa-l sperii – mai bine linisteste-l cu vorbe dulci. Si nu-ti fie frica: scutecul va amortiza socul. O solutie mai buna este sa nu dramatizezi si sa-l incurajezi sa se ridice.
• Ai incredere in el. Nu vei reusi in nici un caz sa-l inveti sa meraga, sa se tina, sau sa coboare. Acesti pasi ii va invata singur. Va descoperi ca are capacitatea sa depaseasca obstacolele. Va intelege de asemenea ca nu va avea intotdeauna un adult langa el care sa-l scoata din situatiile mai complicate. Nu este rau sa fii descurcaret, nu?

Cand este cazul sa-ti faci probleme ca nu merge?

Daca copilul tau este plin de viata si este comunicativ, rabdare…micutul tau va merge cand va putea si cand va dori. Daca, in schimb, are mai mult de 18 luni, pare putin trist si nu vezi nici o dorinta din partea lui sa descopere obiectele sau alte jucarii care sunt in jurul lui, este indicat sa vorbesti cu un pediatru. Acesta va hotara daca este necesara consultarea unui psihomotrician.

Se presupune ca greutatea in plus a copiilor hraniti cu biberonul se datoreaza excesului de retentie de apa si compozitiei diferite a grasimii corporale.

Variatii in ritmul normal de crestere a bebelususlui

Cresterea in greutate este influentata si de temperamentul bebelusilor

• Bebelusii linistiti au tendinta sa arda mai putine calorii, deci iau in greutate mai repede.
• Bebelusii activi, cu personalitate vulcanica, au tendinta sa arda mai multe calorii si sa creasca in greutate mai lent.

Frecventa alaptarilor influienteaza cresterea.

• Bebelusii care sunt alaptati “la cerere” si li se ofera acces nelimitat la san  au tendinta sa creasca mai repede.
• Bebelusii care dorm langa mama si au parte de luxul de a avea acees nelimitat san in timpul noptii, au tendinta sa creasca mai repede.
• Bebelusii care au program impus(au un program fix in care sunt alimentati la anumite ore si sunt obligati sa doarme noaptea fara sa manance) arata de multe ori intarzieri in crestere. Bebelusii care sunt hraniti astfel, nu primesc mai putin lapte, dar acesta va avea un nivel mai redus de grasimi si calorii, din cauza intervalelor mai lungi intre doua alaptari.

Diverse studii au aratat ca bebelusii alaptati consuma mai putine calorii, si un volum mai scazut de lapte decat bebelusii hraniti cu biberonul. Asta nu inseamna ca mamele lor nu produc suficient lapte. In schimb, bebelusii alaptati au o uimitoare abilitate sa-si regularizeza singuri ingerarea de calorii, in concordanta cu nevoile lor individuale. Aceasta abilitate de a stabili pentru ei insisi cantitatea de hrana necesara, este probabil unul dintre motivele pentru care copii alaptati au sanse mai mici sa aiba probleme cu obezitatea in timpul copilariei.