Mersul de-a busilea este o etapa indispensabila?

Mersul de-a busilea este o etapa importanta pentru dezvoltarea psihomotorie a bebelusului si a autonomiei acestuia, dar nu este o etapa obligatorie care face  trecerea la mers. Toate acestea cu conditia ca bebelusul tau sa fie activ si sa continue sa descopere potentialul pe care i-l ofera propriul corp. Daca se catara, se agata de barele patutului, el are deja ocazia sa isi simta greutatea propriului corp. Exploreaza lumea in stilul sau. Fiecare copil isi croieste propriul drum!

De ce unii copii sar peste aceasta etapa?

• Pozitia de somn a noului nascut in primele trei luni de viata este esentiala pentru dezvoltareasa motorie. Pentru siguranta, este recomandata culcarea bebelusului pe spate. Totusi, aceasta pozitie nu ii permite sa-si constientizeze rapid membrele si rolul lor de prindere, si  ingradeste totodata dorinta de miscare a copilului. Cercetatorii au observat ca, deoarece ne culcam bebelusii pe spate, ei vor merge de-a busilea cu o luna intarziere!
• Corpul copilului trebuie solicitat pentru a se dezvolta. Un copil caruia nu i se ofera spatiu suficient pentru a se misca nu va avea nici curiozitatea, nici dorinta de a incerca sa se depaseze. Nu va putea sa se dezvolte sau sa-si exerseze membrele.

Cum sa-l motivezi?

• Lasa-l sa avanseze in ritmul sau. Este inutil sa-i arati cum sa se deplaseze in patru labe, el trebuie sa-si descopere capacitatile motorii. Pe parcursul tentativelor de deplasare, muschii copilului se vor dezvolta, iar corpul sau va invata secretele echilibrului si ale coordonarii. Aseaza-l pe spate pe paturica lui in primele luni de viata, astfel incat sa vrea sa se intoarca pe burtica.
• Da-i motive sa se deplaseze in patru labe. Pune obiecte care il tenteaza in asa fel incat sa fie obligat sa se roteasca pentru a le prinde. Deschide-i orizontul. Fa-i chef sa iasa si sa verifice jucariile situate in exteriorul casei. Cu cat distantele se maresc cu atat isi va dori sa “cucereasca” comorile. Felicita-l pentru progresele facute! Bebe face eforturi si pentru a primi laude si a-ti capta atentia.
• Securitatea ramane pe primul loc! Varsta mersului de-a busilea este o etapa importanta in cladirea autonomiei. Micul aventurier va putea descoperi universul care il inconjoara, dar de asemenea va invata ca aceasta lume fascinanta este plina de potentiale pericole! Fii vigilenta! Ai grija sa nu sa nu lasi obiecte periculoase la indemana micutului.

Criza de la 8 luni: copilul nu vrea sa fie lasat din brate!

• In primul an de viata, bebelusul tau poate traversa o perioada putin mai dficila: anxietatea de separare. Timp de cateva saptamani, micutului i se pare mult mai greu sa se separe de tine. Stai linistita, este vorba de o perioada de tranzitie. Aceasta a fost evidentiata in anii 50 de psihanalistul René Spitz.
• Aceasta frica de necunoscut reprezinta o perioada cheie in dezvoltarea bebelusului, situata intre primul sau zambet si insusirea lui “nu” in jurul varstei de 18 luni. Acestea sunt etape fundamentale in procesul maturizarii, iar acesta reactie indica faptul ca copilul face diferena intre tine, mama lui, si o persoana necunoscuta. Este de asemenea un semn ca bebelusul este constient ca poate fi separat de tine.
• Nu toti copii sunt ingrijorati. Nu este nimic neobisnuit – nici ingrijorator – daca micutul tau de 6-8 luni continua sa fie vesel. Nu toti copii incep sa planga cand un necunoscut se apropie de ei. Cei care sunt obisnuiti sa vada multa lume, manifesta deseori aceasta angoasa cu mai putina intensitate. Unii sunt mai indraznetii, altii mai tematori…

Ce este criza de la 8 luni?

Teama de necunoscut…nu este o frica ca oricare alta

• Frica clasica? Nu! Angoasa lunii a opta se distinge in totalitate de comportamentul legat de teama. Inainte de varsta de 8 luni, bebelusul tau a avut fara indoiala ocazia sa cunoasca primele temeri: o usa trantita, un gest prea brusc, tipetele sau claxoanele pot sa il nelinisteasca sau sa-l sperie. Este de asemenea capabil sa-si aminteasca experientele neplacute si sa reactioneze prin crize de plans daca este pus din nou in aceleasi situatii; un exemplu clasic este vizita la medic.
• Toate aceste temeri nu au nimic in comun cu ce simt in jurul varstei de 6-8 luni. In acest moment, prin intalnirea cu un necunoscut, bebelusul realizeaza absenta mamei lui, si pentru prima data, prezenta ei ii lipseste: strainul reprezinta un pericol pentru ca nu este mama lui.

Lingurite, jucarii de plus…In jurul varstei de 6 luni, bebelusul arunca tot ce-i ajunge in manute, iar tu trebuie sa i le aduci inapoi. Simplu experiment? Testarea anturajului? Dorinta de joaca? Cate putin din fiecare!

De ce simte bebelusul nevoia sa arunce tot?

• Pentru tine motivul este evident, acela de a te pune la incercare. Asteapta sa vada cum vei reactiona… Vei intra in jocul lui? Vei ceda privirii rautacioase care ii insoteste gestul? Cu siguranta ca bebelusul isi evalueaza puterea de seductie.
• Acest gest il invata sa stapaneasca absenta. Aruncand obiectul in fata lui, micutul creaza  o absenta care ii aminteste separarea traita intre el si tine.Nu este nimic mai potrivit decat <joaca de a-si face singur frica> pentru a-si linisti aceasta anxietate,.
• Acest gest este de asemenea un impuls dat limbajului. Trairerea experientei absentei este necesara pentru a ajunge la folosirea limbajului. Copilul tau va numi de altfel mai bine lucrurile care par mai departe, diferentiate de el insusi. Imita mai intai zgomotul provocat de cadere, se antreneaza sa pronunte si sa numeasca obiectul care lipseste.
• Separandu-se voluntar de un obiect, isi dezvolta propria contiinta despre sine, despre ce ii apartine(corpul sau) si ceea ce este exterior(obiectul). Diferentiaza interiorul de exterior. Aceasta perceptie il va ajuta, mai tarziu, sa invete sensul curateniei.

Aruncad, invata

• Manipularea, aruncarea, preconizarea caderii…Acest joc atat de apreciat de copilul tau evolueaza de-a lungul lunilor in functie de progres.
• Spre 6 luni, bebelusul sesizeaza obiecele pe care i le intinzi, deoarece are o curiozitate naturala, iar la final le arunca pentru a le obseva in alta circumstanta. Este o modalitate excelenta de invatare pentru simturile lui. Bebelusul asculta…obiectele cazute produc sunete diferite in functie de obiectul care cade pe sol. Priveste…Vazuta de departe, forma se schimba. Vrea sa reia cat mai repede aceasta joaca si iti solicita sa ii aduci obiectul inapoi cu un zambet sau cu plansete.
• Timpul trece si iata ca micutul tau este din ce in ce mai mobil. Pentru a ajunge la jucarie si a o arunca din nou, bebelusul se apleaca, merge in patru labe sau merge in picioare. Toate aceste experiente ii stimuleaza dezoltarea motorie.

Cum trebuie sa reactionezi

• Ar trebui sa limitezi sau sa-l lasi sa continue acest joc? Bineinteles, primele zile, acest joc te amuza si pe tine! De indata ce obiectul este lansat, fata bebelusului exprima cele mai diverse emotii. Dupa un timp nu ti se mai pare la fel de amuzant sa te apleci din doua in doua minute.
• Nu-i aduce obiectul de fiecare data. Bineinteles ca micutul are nevoie de tine cand nu se poate deplasa.  De atunci incolo nu ceda tuturor dorintelor lui… Nu trebuie sa-i aduci obiectul de douazeci de ori! Impunerea unor limite este necesara.
• Trebuie sa stii sa te retragi uneori. Si-a aruncat jucaria, si asteapta sa i-o dai…lasa-l sa se descurce. Il vei incita astfel sa-si dezvolte inventivitatea si sa devina mai independent.
• Nu lasa orice la indemana lui. Atentie la securitatea copilului! Jocul <arunca tot> presupune de asemenea si riscuri. Ai grija sa pui obiectele periculoase undeva unde sa nu ajunga la ele. Micutul atinge-tot va avea destul timp sa le descopere.